zălog dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂLÓG1 s.m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenuşii-verzui şi frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂLÓG2, zăloguri, s.n. (Pop.) Amanet, garanţie, gaj, chezăşie ♢ Expr. A-şi lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile duşmanului, a-şi pierde viaţa, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanţie. – Din sl. zalogŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂL//ÓG ~oáge n. pop. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanţie; amanet; gaj. A lăsa ~. [Pl. şi zăloguri] /<sl. zalogu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZĂLÓG2 s.n. 3. Zăloagă1 (1).
(Dicţionarul etimologic român)

ZĂLÓG3, zălógi, s.m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
(Dicţionarul etimologic român)

zălóg (-gi), s.m. – 1. Ostatic. – 2. (S.n.) Gaj, amanet, garanţie. – 3. (S.n.) Şnur, semn care serveşte de indicator în cărţi. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanţie); zălogaş, s.m. (posesorul unui gaj).
(Dicţionarul etimologic român)

ZĂLÓG1 s.m. (arbust, v. zălog1), pl. zălógi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog2), pl. zălóguri / zăloáge
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zălóg (amanet) s. n., pl. zălóguri/zăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.
(Dicţionar de sinonime)

ZĂLÓG s. v. amanet, gaj, garanţie, ipotecă, ostatic, sechestru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zal zalo

Cuvinte se termină cu literele: og log alog