ZĂLÓG1 s.m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenuşii-verzui şi frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂLÓG2, zăloguri, s.n. (Pop.) Amanet, garanţie, gaj, chezăşie ♢ Expr. A-şi lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile duşmanului, a-şi pierde viaţa, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanţie. – Din sl. zalogŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanţie un obiect; a amaneta. 2. A reţine, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂL//ÓG ~oáge n. pop. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanţie; amanet; gaj. A lăsa ~. [Pl. şi zăloguri] /<sl. zalogu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ZĂLOG//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reţine în calitate de ostatic. /Din zălog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZĂLÓG2 s.n. 3. Zăloagă1 (1).
(Dicţionarul etimologic român)
ZĂLÓG3, zălógi, s.m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
(Dicţionarul etimologic român)
zălóg (-gi), s.m. – 1. Ostatic. – 2. (S.n.) Gaj, amanet, garanţie. – 3. (S.n.) Şnur, semn care serveşte de indicator în cărţi. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanţie); zălogaş, s.m. (posesorul unui gaj).
(Dicţionarul etimologic român)
ZĂLÓG1 s.m. (arbust, v. zălog1), pl. zălógi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog2), pl. zălóguri / zăloáge
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zălóg (amanet) s. n., pl. zălóguri/zăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zălogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. şi pl. zălogeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂLÓG s. v. amanet, gaj, garanţie, ipotecă, ostatic, sechestru.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂLOGÍ vb. v. amaneta.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂLÓG2, zăloguri, s.n. (Pop.) Amanet, garanţie, gaj, chezăşie ♢ Expr. A-şi lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile duşmanului, a-şi pierde viaţa, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanţie. – Din sl. zalogŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂL//ÓG ~oáge n. pop. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanţie; amanet; gaj. A lăsa ~. [Pl. şi zăloguri] /<sl. zalogu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ZĂLOG//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reţine în calitate de ostatic. /Din zălog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZĂLÓG2 s.n. 3. Zăloagă1 (1).
(Dicţionarul etimologic român)
ZĂLÓG3, zălógi, s.m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
(Dicţionarul etimologic român)
zălóg (-gi), s.m. – 1. Ostatic. – 2. (S.n.) Gaj, amanet, garanţie. – 3. (S.n.) Şnur, semn care serveşte de indicator în cărţi. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanţie); zălogaş, s.m. (posesorul unui gaj).
(Dicţionarul etimologic român)
ZĂLÓG1 s.m. (arbust, v. zălog1), pl. zălógi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog2), pl. zălóguri / zăloáge
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zălóg (amanet) s. n., pl. zălóguri/zăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zălogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. şi pl. zălogeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂLÓG s. v. amanet, gaj, garanţie, ipotecă, ostatic, sechestru.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂLOGÍ vb. v. amaneta.
(Dicţionar de sinonime)