zălogire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanţie un obiect; a amaneta. 2. A reţine, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂLOGÍRE, zălogiri, s.f. (Înv.) Acţiunea de a zălogi şi rezultatul ei. – V. zălogi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZĂLOG//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reţine în calitate de ostatic. /Din zălog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zălogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. şi pl. zălogeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zălogíre s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂLOGÍ vb. v. amaneta.
(Dicţionar de sinonime)

ZĂLOGÍRE s. v. amanetare, ipotecare, se-chestrare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zal zalo zalog zalogi

Cuvinte se termină cu literele: re ire gire ogire logire