zălogit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanţie un obiect; a amaneta. 2. A reţine, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiţi, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p.ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZĂLOG//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reţine în calitate de ostatic. /Din zălog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zălogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. şi pl. zălogeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂLOGÍ vb. v. amaneta.
(Dicţionar de sinonime)

ZĂLOGÍT adj. v. amanetat, ipotecat, seches-trat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zal zalo zalog zalogi

Cuvinte se termină cu literele: it git ogit logit alogit