zăluzit

ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. şi refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se ţicni; a-şi pierde minţile, a înnebuni. – Din zălud.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂLUZÍT, -Ă, zăluziţi, -te, adj. (Reg.) Înnebunit, năucit, sărit (din minţi) – V. zăluzi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

zăluzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăluzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZĂLUZÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ţicni.
(Dicţionar de sinonime)

ZĂLUZÍT adj., s. v. alienat, dement, descre-ierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
(Dicţionar de sinonime)