zămislitor

ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. şi reg.) Care zămisleşte, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂMISLIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care zămisleşte; creator. /a zămisli + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zămislitór adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. şi pl. zămislitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)