ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-şi astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai cât să-şi ţină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytycá.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zămorî (-rắsc, -ít), vb. – 1. A extenua, a slei de foame. – 2. (Refl.) A-şi astîmpăra foamea. – Var. zămărî. Sl. zamoriti (Cihac, II, 227), rut. zamoryty. În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)
zămorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zămorăsc, imperf. 3 sg. zămorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zămoráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂMORÎ vb. v. epuiza, extenua, frânge, is-tovi, seca, secătui, sfârşi, slei, stoarce, vlăgui, zdrobi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zămorî (-rắsc, -ít), vb. – 1. A extenua, a slei de foame. – 2. (Refl.) A-şi astîmpăra foamea. – Var. zămărî. Sl. zamoriti (Cihac, II, 227), rut. zamoryty. În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂMORÎ vb. v. epuiza, extenua, frânge, is-tovi, seca, secătui, sfârşi, slei, stoarce, vlăgui, zdrobi.
(Dicţionar de sinonime)