zăngănit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ♢ Tranz. Îşi zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s.n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s.n.] – V. zăngăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÂNGĂNÍ vb. IV. v. zăngăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÂNGĂNÍT s.n. v. zăngănit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZĂNGĂN//Í ~ésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a face „zang-zang”; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. /zâng + suf. ~ăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZĂNGĂNÍT ~uri n. 1) v. A ZĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de sticlă sau de metal la lovire, cădere sau rostogolire; zdrăngănit; zornăit; zuruit. /v. a zăngăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăngăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăngăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂNGĂNÍ vb. 1. v. zornăi. 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ZĂNGĂNÍT s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngă-nitură, (reg.) zangăt. (~ de arme.) 2. v. zornăit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zan zang zanga zangan

Cuvinte se termină cu literele: it nit anit ganit nganit