ZẮNGĂT, zắngăte, s.n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zânghet, zíngăt, zínghet s.n.] – Zâng + suf. -ăt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZẤNGĂT s.n. v. zăngăt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zăngăt/zângăt s. n., pl. zăngăte/zângăte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zângăt v. zăngăt
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂNGĂT s. v. zăngăneală, zăngănire, zăn-gănit, zăngănitură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZẤNGĂT s.n. v. zăngăt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zângăt v. zăngăt
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂNGĂT s. v. zăngăneală, zăngănire, zăn-gănit, zăngănitură.
(Dicţionar de sinonime)