zăpăceală
[Sinonime]
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s.f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂPĂC//EÁLĂ ~éli f. Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. / a (se) zăpăci + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂPĂCEÁLĂ s. 1. v. buimăceală. 2. v. dezorientare. 3. v. tulburare. 4. fâstâceală. 5. v. sminteală. 6. v. confuzie. 7. babilonie. 8. v. debandadă. 9. v. dezordine. 10. dezordine, neorânduială, răvăşeală, (fam.) brambureală, harababură, talmeş-balmeş, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hârtiile tale.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂPĂC//EÁLĂ ~éli f. Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. / a (se) zăpăci + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂPĂCEÁLĂ s. 1. v. buimăceală. 2. v. dezorientare. 3. v. tulburare. 4. fâstâceală. 5. v. sminteală. 6. v. confuzie. 7. babilonie. 8. v. debandadă. 9. v. dezordine. 10. dezordine, neorânduială, răvăşeală, (fam.) brambureală, harababură, talmeş-balmeş, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hârtiile tale.)
(Dicţionar de sinonime)