zăpăcire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. şi refl. 1. A-şi pierde sau a face să-şi piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-şi pierde sau a face să-şi piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăşi, a deranja. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂPĂCÍRE s.f. Acţiunea de a (se) zăpăci şi rezultatul ei. – V. zăpăci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZĂPĂC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se zăpăcească. 2) (lucruri) A întoarce pe o parte şi pe alta, împrăştiind, încâlcind, amestecând (pentru a găsi ceva); a răscoli. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZĂPĂC//Í mă ~ésc intranz. 1) A-şi pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se scrânti; a se zăluzi; a se ţicni; a înnebuni. 2) A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se năuci; a se buimăci; a se ului; a se pierde. 3) A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neştiind cum să procedeze în situaţia creată); a se fâstâci; a se încurca. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. ~ (prob. din sl. zapačiti = a roti, a învârti; sau onom. zap + suf. -ci)
(Dicţionarul etimologic român)

zăpăcí (-césc, -ít), vb. – A năuci, a buimăci, a ameţi. Origine incertă. Poate din sl. zapačiti „a face să se învîrtescă” (Densusianu, GS, IV, 390), cf. opăci „a buimăci”, sb. pačati se „a se amesteca”; mai probabil este o creaţie expresivă, cf. zap, cu suf. -ci. Legătura cu sl. (za)dĕti (Cihac, II, 468) sau cu bg. zapacam (Conev 101) este improbabilă. – Der. zăpăceală, s.f. (buimăceală); zăpăuc (var. zăbăuc), adj. (buimac).
(Dicţionarul etimologic român)

zăpăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăpăcésc, imperf. 3 sg. zăpăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăpăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zăpăcíre s. f., g.-d. art. zăpăcírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂPĂCÍ vb. 1. v. buimăci. 2. v. dezorienta. 3. v. tulbura. 4. v. fâstâci. 5. v. încurca. 6. v. deranja.
(Dicţionar de sinonime)

ZĂPĂCÍRE s. 1. v. buimăcire. 2. v. fâstâcire. 3. v. de-ranjare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se zăpăci ≠ a se dezmetici
(Dicţionar de antonime)

A zăpăci ≠ a dezmetici
(Dicţionar de antonime)

Zăpăciredezmeticire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zap zapa zapac zapaci

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire acire pacire