zăplaz

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s.n. Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂPLÁZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădeşte o curte sau o grădină. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăpláz (-zuri), s.n. – Gard, ulucă, îngrăditură. – Var. zaplaz. Rut. zaplaz (Scriban), cf. plaz. În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

ZAPLÁZ s.m. (Var., Mold.) Zăplaz. (din ucr. zaplaz) [şi DLRLC]
(Dicţionarul etimologic român)

zăpláz s. n. (sil. -plaz), pl. zăplázuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZĂPLÁZ s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.
(Dicţionar de sinonime)