zărculă

zărcúlă (-le), s.f. – Bonetă. – Mr. zărculă. Tc. zerkülah (Şeineanu, II, 386), cf. chiulaf şi sb. zarkula. Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

ZĂRCÚLĂ, zărcúle, s.f. (Înv.) Căciulă. (din tc. zerkülah)
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: za zar zarc zarcu zarcul

Cuvinte se termină cu literele: la ula cula rcula arcula