ZÁRE, zări, s.f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărgineşte linia orizontului; orizont. ♢ Loc. adv. În zare sau (rar) În zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăştie în jurul unei surse luminoase; rază. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) aşezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de...** Zori de ziuă, zorii zilei, 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedesluşit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ♢ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma şi culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. şi refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ♢ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieşi luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din zare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZÁRE zări f. 1) Porţiune a cerului sau a globului terestru mărginită de linia orizontului; zarişte. ♢ În zări în depărtări. 2) Lumină din jurul unei surse luminoase. ♢ A se uita în zare (la un obiect) a examina un obiect transparent, aşezându-l în dreptul unei surse de lumină. 3) Lumină care apare la orizont înainte de răsăritul Soarelui; zori. [G.-D. zării] /<sl. zarja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ZĂR//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A vedea în zare, fără a face o distincţie netă; a întrezări; a întrevedea. 2) (obiecte, fiinţe) A vedea în treacăt; a distinge fugitiv cu privirea; a observa. 3) A descoperi din întâmplare. /Din zare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZĂR//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A-şi face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi; a se isca. ♢ ~ de ziuă a se face ziuă; a se lumina de ziuă. /Din zare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
záre (zắri), s.f. – 1. Strălucire. – 2. Lumină, rază. – 3. Nălucă, iluzie. – 4. Limită a vizibilităţii, orizont, depărtare. – 5. Culme, creastă. – Mr. dzare, megl. zari. Sl. zarĭa, zorĭa „strălucire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zori. – Der. zări, vb. (a întrevedea ceva, a repera; a observa, a remarca), mr. andzărire, a cărui legătură cu sl. zrĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 23) este doar indirectă; zăranie, s.f. (Trans., aparenţă); întrezări, vb. (a întrevedea), formată după fr. entrevoir; zarişte, s.f. (orizont). – Din rom. provin ngr. ζιαριζω (Murnu, Lehnw., 25) şi rut. zyryty „a privi” (Candrea, Elemente, 409).
(Dicţionarul etimologic român)
záre s. f., g.-d. art. zării; pl. zări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZÁRE s. 1. v. orizont. 2. (la pl.) aer, v. văzduh.
(Dicţionar de sinonime)
ZÁRE s. v. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, licăr, licărire, licărit, lucire, lumină, nălucă, nălucire, năzărire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, spectru, spirit, stafie, strălucire, străfulgerare, strigoi, umbră, vedenie, viziune.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂRÍ vb. v. lumina, străluci.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂRÍ vb. 1. v. vedea. 2. a (se) vedea. (Îl ~ venind spre noi.) 3. v. apărea. 4. a observa, a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare ?)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedesluşit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ♢ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma şi culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. şi refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ♢ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieşi luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din zare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ZĂR//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A vedea în zare, fără a face o distincţie netă; a întrezări; a întrevedea. 2) (obiecte, fiinţe) A vedea în treacăt; a distinge fugitiv cu privirea; a observa. 3) A descoperi din întâmplare. /Din zare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZĂR//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A-şi face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi; a se isca. ♢ ~ de ziuă a se face ziuă; a se lumina de ziuă. /Din zare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
záre (zắri), s.f. – 1. Strălucire. – 2. Lumină, rază. – 3. Nălucă, iluzie. – 4. Limită a vizibilităţii, orizont, depărtare. – 5. Culme, creastă. – Mr. dzare, megl. zari. Sl. zarĭa, zorĭa „strălucire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zori. – Der. zări, vb. (a întrevedea ceva, a repera; a observa, a remarca), mr. andzărire, a cărui legătură cu sl. zrĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 23) este doar indirectă; zăranie, s.f. (Trans., aparenţă); întrezări, vb. (a întrevedea), formată după fr. entrevoir; zarişte, s.f. (orizont). – Din rom. provin ngr. ζιαριζω (Murnu, Lehnw., 25) şi rut. zyryty „a privi” (Candrea, Elemente, 409).
(Dicţionarul etimologic român)
záre s. f., g.-d. art. zării; pl. zări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZÁRE s. 1. v. orizont. 2. (la pl.) aer, v. văzduh.
(Dicţionar de sinonime)
ZÁRE s. v. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, licăr, licărire, licărit, lucire, lumină, nălucă, nălucire, năzărire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, spectru, spirit, stafie, strălucire, străfulgerare, strigoi, umbră, vedenie, viziune.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂRÍ vb. v. lumina, străluci.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂRÍ vb. 1. v. vedea. 2. a (se) vedea. (Îl ~ venind spre noi.) 3. v. apărea. 4. a observa, a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare ?)
(Dicţionar de sinonime)