zător

zătór (-oáre), s.n. – Ţîţă întărită a scroafei. – Var. zătorci, f. pl. Sb., cr. zatore (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). În Banat şi Olt.
(Dicţionarul etimologic român)

ZĂTÓR, zătoáre, s.n. (Banat, Olt.) Ugerul plin al scroafei. (scr. zatore)
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: za zat zato

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator