zăvează

ZĂVEÁZĂ, zăveze, s.f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarţă. – Din sl. zavĕsa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂV//EÁZĂ ~éze f. înv. 1) Bucată de ţesătură care se pune la ferestre (uneori la uşi, la paturi) drept podoabă, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a ascunde ceva vederii; perdea. 2) Covor de lână care se pune pe perete; scoarţă. /<sl. zavĕsa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăveáză s. f., g.-d. art. zăvézei; pl. zăvéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zăveáză, zăvéze, s.f. (înv. şi reg.) 1. perdea. 2. covor care se pune pe perete; scoarţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)