zăvoi

ZĂVÓI, zăvoaie, s.n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂV//ÓI ~oáie n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. /<sl. zavoy
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăvói (-oáie), s.n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină.
(Dicţionarul etimologic român)

ZĂVÓI², zăvói, s.m. (Var.) Zăvod². (prob. din sl. zavoditi = a conduce)
(Dicţionarul etimologic român)

zăvói s. n., pl. zăvoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZĂVÓI s. luncă. (~ de sălcii.)
(Dicţionar de sinonime)