zăvor

ZĂVÓR, zăvoare, s.n. 1. Încuietoare la uşi, uneori şi la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei maşini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătuşe, fiare. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaţ întrebuinţat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂV//ÓR ~oáre n. 1) Încuietoare (la o uşă, la o fereastră etc.) constând dintr-o bară metalică mobilă, orizontală, care intră într-o ureche fixată pe toc. 2) Dispozitiv folosit pentru fixarea unor piese tehnice mobile. /<sl. zavoru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăvór (-oáre), s.f. – 1. Încuietoare, ivăr, închizătoare. – 2. Întinzător de urzeală. – 3. Aşchie, ţandără. Sl. zavorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 81), cf. slov. zavora, mag. závor, zár. Sensul 3 se explică prin folosirea frecventă a unei surcele ca ivăr. – Der. zăvorî, vb. (a închide, a încuia cu zăvorul). Din mag. zár provine zar, s.n. (zăvor).
(Dicţionarul etimologic român)

zăvór s. n., pl. zăvoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZĂVÓR s. ivăr, încuietoare, (pop.) rătez, (reg.) riglă, (prin Ban.) reză. (~ la o uşă.)
(Dicţionar de sinonime)

ZĂVÓR s. v. buhai, întinzător, întorcător, leat, slobozitor, şipcă.
(Dicţionar de sinonime)