zăvorâre dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenţionat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu faţă de un alt obiect sau faţă de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemniţa pe cineva. 2. Tranz. (Pop) A lega pe cineva în cătuşe, în fiare [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂVORẤRE s.f. Acţiunea de a (se) zăvorî şi rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZĂVOR//Î́ ~ăsc tranz. 1) (uşi, porţi, obloane, încăperi etc.) A încuia cu zăvorul; a fereca. 2) (obiecte sau piese tehnice) A bloca intenţionat cu un zăvor. 3) fam. (persoane) A pune la închisoare; a băga în temniţă; a întemniţa; a închide. 4) înv. (persoane) A pune în cătuşe; a încătuşa. 5) (persoane) A separa într-o încăpere încuiată cu zăvorul. /Din zăvor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZĂVORÎ́ mă ~ăsc intranz. (despre persoane) A se închide într-o încăpere cu zăvorul. /Din zăvor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăvorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăvorăsc, imperf. 3 sg. zăvorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăvoráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zăvorâre s. f., g.-d. art. zăvorârii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂVORÎ vb. v. aresta, deţine, închide, întem-niţa, reţine.
(Dicţionar de sinonime)

ZĂVORÂRE s. v. încuiere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zav zavo zavor zavora

Cuvinte se termină cu literele: re are rare orare vorare