zabet

ZABÉT s.m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

zabét s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZABÉT s. v. cârmuitor, conducător, guver-nator.
(Dicţionar de sinonime)