zaherea

ZAHEREÁ, zaherele, s.f. (Înv.) Provizii alimentare pe care ţările române erau obligate să le pună la dispoziţia oştilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâţe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreţ, furaj. [Var.: zahareá s.f.] – Din tc. zahire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

zahereá (-éle), s.f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Şeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)

zahereá/zahareá s. f., art. zahereáua/zahareáua, g.-d. art. zaherélei/zaharélei; pl. zaheréle/zaharéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZAHEREÁ s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oştile otomane.)
(Dicţionar de sinonime)

ZAHEREÁ s. v. furaj, nutreţ.
(Dicţionar de sinonime)