zalisi
[Conjugare]
ZALISÍ, zalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zăpăci.
(Dicţionarul limbii române moderne)
ZALISÍ, zalisésc, vb. IV. Tranz. 2. A deranja, a importuna, a plictisi. (din ngr. zalízo)
(Dicţionarul etimologic român)
zalisí (-sésc, -ít), vb. – A plictisi, a sîcîi, a obosi. Ngr. ζαλίζω (Gáldi 265). Sec. XIX, înv. Zălezi (var. zilizi), vb. (Mold., a obosi), pe care Scriban îl leagă de rut. zalizati „a se înjosi”, trebuie să fie var. aceluiaşi cuvînt. – Der. zălezit, s.n. (tulburare de nutriţie).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul limbii române moderne)
ZALISÍ, zalisésc, vb. IV. Tranz. 2. A deranja, a importuna, a plictisi. (din ngr. zalízo)
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)