zasc
zasc (-curi), s.n. – Pană, ic, şină. Mag. ászok (Cihac, II, 539). În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)
ZASC, záscuri, s.n. (Trans.) Fiecare din căpătâiele de lemn pe care se aşază buţile în pivniţă; podval. (din magh. ászok) [def. şi DLRLC]
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)
ZASC, záscuri, s.n. (Trans.) Fiecare din căpătâiele de lemn pe care se aşază buţile în pivniţă; podval. (din magh. ászok) [def. şi DLRLC]
(Dicţionarul etimologic român)