zasc

zasc (-curi), s.n. – Pană, ic, şină. Mag. ászok (Cihac, II, 539). În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

ZASC, záscuri, s.n. (Trans.) Fiecare din căpătâiele de lemn pe care se aşază buţile în pivniţă; podval. (din magh. ászok) [def. şi DLRLC]
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: za zas

Cuvinte se termină cu literele: sc asc