zavelcă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s.f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în faţă şi alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s.f.] – Cf. bg. z a v i v k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZAVÉLCĂ s.f. v. zăvelcă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂVÉL//CĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la ţară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s.f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)
(Dicţionarul etimologic român)

zavélcă (-ci), s.f. – Şorţ popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfăşura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. şi Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂVÉLCĂ s. v. catrinţă, fotă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zav zave zavel zavelc

Cuvinte se termină cu literele: ca lca elca velca avelca