ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s.f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în faţă şi alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s.f.] – Cf. bg. z a v i v k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZAVÉLCĂ s.f. v. zăvelcă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂVÉL//CĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la ţară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s.f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)
(Dicţionarul etimologic român)
zavélcă (-ci), s.f. – Şorţ popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfăşura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. şi Trans.
(Dicţionarul etimologic român)
zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂVÉLCĂ s. v. catrinţă, fotă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZAVÉLCĂ s.f. v. zăvelcă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s.f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)
(Dicţionarul etimologic român)
zavélcă (-ci), s.f. – Şorţ popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfăşura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. şi Trans.
(Dicţionarul etimologic român)
zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂVÉLCĂ s. v. catrinţă, fotă.
(Dicţionar de sinonime)