zaveră

ZAVÉRĂ, zavere, s.f. (Înv. şi reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turceşti (cu ramificaţie şi în ţările româneşti); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZAVÉR//Ă ~e f. 1) ist. Răscoală a grecilor, din 1821, împotriva jugului turcesc; eterie. 2) fig. Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 3) fig. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<bulg. zavera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZAVÉRĂ, zavére, s.f. ♦ v. e t e r i e.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zavéră (-re), s.f. – 1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turceşti. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s.m. (partizan al mişcării greceşti de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu.
(Dicţionarul etimologic român)

zavéră s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZAVÉRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzme-riţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
(Dicţionar de sinonime)