ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreţi, a se rida. ♢ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. b ă r č a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZBẤRCI2, zbârciuri, s.n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ZBÂRC//Í ~ésc 1. intranz. : ~ din nas a) a manifesta nemulţumire; b) a fi mofturos; a face mofturi. 2. tranz. : ~ sprâncenele a lua o înfăţişare supărată; a se încrunta. /cf. bulg. bărţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZBÂRC//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre piele) A face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreţi; a se cuta. 2) fig. A manifesta nemulţumire printr-o grimasă; a se încreţi. /cf. bulg. bărţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZBÂRCÍ1, zbârcésc, vb. IV. ~ 2. Tranz. A face să tremure (o suprafaţă netedă, oglinda apei, etc.). (din zbâr prin încrucişare cu bg. bărčă = a încreţi [deriv. directă din bg. e dificilă d.p.d.v. fonetic])
(Dicţionarul etimologic român)
ZBÂRCÍ3, zbârcésc, vb. IV. Intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigătul zbâr sau zbârci, folosit pentru a intimida jucătorul aflat la rând)
(Dicţionarul etimologic român)
zbârci s. n., pl. zbârciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zbârcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbârcésc, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbârceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZBÂRCI s. v. creţ, cută, dungă, încreţitură, rid, zbârcitură.
(Dicţionar de sinonime)
ZBÂRCÍ vb. 1. v. rida. 2. (pop.) a se pomăi, (reg.) a se pomi, a se pomisi. (După boală i s-a ~ trupul.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZBẤRCI2, zbârciuri, s.n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZBÂRC//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre piele) A face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreţi; a se cuta. 2) fig. A manifesta nemulţumire printr-o grimasă; a se încreţi. /cf. bulg. bărţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZBÂRCÍ1, zbârcésc, vb. IV. ~ 2. Tranz. A face să tremure (o suprafaţă netedă, oglinda apei, etc.). (din zbâr prin încrucişare cu bg. bărčă = a încreţi [deriv. directă din bg. e dificilă d.p.d.v. fonetic])
(Dicţionarul etimologic român)
ZBÂRCÍ3, zbârcésc, vb. IV. Intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigătul zbâr sau zbârci, folosit pentru a intimida jucătorul aflat la rând)
(Dicţionarul etimologic român)
zbârci s. n., pl. zbârciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zbârcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbârcésc, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbârceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZBÂRCI s. v. creţ, cută, dungă, încreţitură, rid, zbârcitură.
(Dicţionar de sinonime)
ZBÂRCÍ vb. 1. v. rida. 2. (pop.) a se pomăi, (reg.) a se pomi, a se pomisi. (După boală i s-a ~ trupul.)
(Dicţionar de sinonime)