zbanț

ZBANŢ¹, zbanţuri, s.n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBANŢ², zbanţuri, s.n. (Reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. z b a n, z b a n j a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBÂNŢ s.n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânţui (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBANŢ¹, zbánţuri, s.n. (Var.) Zbalţ, ~. (cf. zbalţ)
(Dicţionarul etimologic român)

ZBANŢ² s.n. ~. (din sl. banci, pl. de la banc)
(Dicţionarul etimologic român)

zbanţ (verigă, petic la ghete, ventuză) s. n., pl. zbánţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zbânţ s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zbânţ s.n. (înv. şi reg.) agent fiscal; zapciu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ZBANŢ s. v. ventuză.
(Dicţionar de sinonime)

ZBÂNŢ s. v. hârjoană, hârjoneală, joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânţuială, zbânţuire, zbânţuit, zbânţui-tură, zburdare, zburdălnicie.
(Dicţionar de sinonime)