zbenguire

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind şi alergând; a zburda. ♦ A se lua la harţă; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBENGUÍRE, zbenguiri, s.f. Acţiunea de a se zbengui şi rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ZBENGUÍ mă zbéngui intranz. 1) A se juca sărind şi alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânţui; a se zbihui. 2) (mai ales despre copii) A se încăiera în glumă, sărind şi ţipând; a se hârjoni. /zbeng + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zbenguí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zbéngui, 3 sg. şi pl. zbénguie, imperf. 3 sg. zbenguiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZBENGUÍ vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda.
(Dicţionar de sinonime)

ZBENGUÍRE s. v. joacă.
(Dicţionar de sinonime)