zbenguit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind şi alergând; a zburda. ♦ A se lua la harţă; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBENGUÍT1 s.n. Zbenguială; zburdălnicie, hărţuială, hârjoneală. – V. zbengui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBENGUÍT2, -Ă, zbenguiţi, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ZBENGUÍ mă zbéngui intranz. 1) A se juca sărind şi alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânţui; a se zbihui. 2) (mai ales despre copii) A se încăiera în glumă, sărind şi ţipând; a se hârjoni. /zbeng + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zbenguí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zbéngui, 3 sg. şi pl. zbénguie, imperf. 3 sg. zbenguiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zbenguít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZBENGUÍ vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda.
(Dicţionar de sinonime)

ZBENGUÍT s. v. joacă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zb zbe zben zbeng zbengu

Cuvinte se termină cu literele: it uit guit nguit enguit