zbici dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZBICI3 s.n. (Înv. şi reg.) Bici. – Pref. s- + bici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) usca (la suprafaţă); a (se) zvânta. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZBIC//Í ~ésc tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZBIC//Í se ~éşte intranz. A se usca puţin (la suprafaţă); a se zvânta. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZBICI3, zbíce, s.n. (Banat, Trans.) ~ (s- expresiv + bici)
(Dicţionarul etimologic român)

sbicí (-césc, -ít), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s.f. (acţiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

ZBICÍ1, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci)
(Dicţionarul etimologic român)

zbicí (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéşte, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbiceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZBICI s. v. bici, biciuşcă.
(Dicţionar de sinonime)

ZBICÍ vb. v. usca.
(Dicţionar de sinonime)

ZBICÍ vb. v. smuci, zbate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zb zbi zbic

Cuvinte se termină cu literele: ci ici bici