zbicire

ZBIC͹, zbicesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) usca (la suprafaţă); a (se) zvânta. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBICͲ, zbicesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBICÍRE, zbiciri, s.f. Faptul de a (se) zbici¹. – V. zbici¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZBIC//Í ~ésc tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZBIC//Í se ~éşte intranz. A se usca puţin (la suprafaţă); a se zvânta. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZBIC͹, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci)
(Dicţionarul etimologic român)

zbicí (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéşte, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbiceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zbicíre (uscare) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZBICÍ vb. v. usca.
(Dicţionar de sinonime)

ZBICÍ vb. v. smuci, zbate.
(Dicţionar de sinonime)

ZBICÍRE s. v. uscare.
(Dicţionar de sinonime)