zbor dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZBOR1, zboruri, s.n. 1. Mod de planare şi de mişcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor şi a căror sustentaţie poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mişcare balistică; p. ext. deplasarea în spaţiu a unei rachete sau a unei astronave. ♢ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele. ♢ Loc. adv. Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt. ♢ Expr. A-şi lua zborul = a) a se înălţa în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-şi lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede. ♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. ♦ Avânt, elan. – Din zbura (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBOR2, zboruri, s.n. (Înv. şi reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piaţă publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări şi insecte) A plana şi a se mişca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-şi lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica şi a se menţine în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spaţii mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna. ♢ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-şi zbura creierii = a se sinucide prin împuşcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forţat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puţin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvŏlāre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBOR ~uri n. 1) (la păsări şi la insecte) Menţinere şi deplasare în aer a unor păsări sau insecte cu ajutorul aripilor. 2) Deplasare a unui avion, a unei rachete sau a unei nave cosmice prin atmosferă sau prin spaţiul interplanetar. 3) fig. Deplasare cu viteză mare; mers iute; goană. 4) fig. Stare de însufleţire puternică; avânt; entuzuasm. /v. a zbura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ZBURÁ zbor 1. intranz. 1) (despre păsări şi despre insecte) A se porni în zbor; a-şi lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridi-ca în aer; a decola. 3) (despre păsări şi despre insecte) A se mişca în aer cu ajutorul aripilor; a se afla în zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spaţiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vânt prin aer. 6) (despre proiectile) A se mişca prin aer cu mare viteză. 7) (despre persoane) A călători cu un aparat de zbor. 8) fig. A se mişca foarte repede; a goni. ~ ca gândul. 9) (despre timp) A trece repede şi pe neobservate. 10) (despre zvonuri, veşti etc.) A se răspândi cu repeziciune. 11) (despre gânduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afară dintr-o funcţie sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinţe) A culca la pământ; a prăvăli; a doborî. ♢ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-şi) ~ creierii a (se sin)ucide cu o armă de foc. /<lat. exvolare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZBOR2, zbóruri, s.n. ~ 2. Adunare, reuniune. 3. (Banat) Colecţie, mulţime (de obiecte). 4. (Mold.) Şezătoare (v. şezător (2). (din sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor, dublet al s.n. sobor < sl. sŭborŭ)
(Dicţionarul etimologic român)

sbor (zbóruri), s.n. – 1. Reuniune, şedinţă. – 2. (Banat) Adunare, culegere. – 3. Tîrg, piaţă. – 4. (Mold.) Veghe. Sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor (Tiktin; Candrea). Este dubletul lui sobor, s.n. (reuniune, şedinţă; sinod, conciliu, comunitate), din sl. sŭborŭ (Cihac, II, 235). – Der. sborî, vb. (Banat, a vorbi, a discuta); sbornic, s.n. (culegere), din bg. sbornik; sobornic(esc), adj. (sinodal; ecumenic); sborişte, s.f. (înv., piaţă publică, for), din sl. sŭborište; stobor, s.n. (Olt., reuniune), confundat cu stobor „loc îngrădit”.
(Dicţionarul etimologic român)

când o zbura porcul expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

zbor (acţiunea de a zbura, bâlci) s. n., pl. zbóruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zburá vb., ind. prez. 1 sg. zbor, 3 sg. şi pl. zboáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZBOR s. 1. planare, plutire. (~ul păsărilor în văzduh.) 2. v. navigaţie.
(Dicţionar de sinonime)

ZBOR s. v. adunare, adunătură, ardoare, avânt, bâlci, elan, entuziasm, fugă, gloată, goană, iarmaroc, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, scursură, sfat, strânsură, şleahtă, târg, viteză.
(Dicţionar de sinonime)

ZBURÁ vb. 1. a plana, a pluti. (O hârtie luată de vânt ~ în văzduh.) 2. a trece. (Berzele ~ în stoluri spre Africa.) 3. v. naviga. 4. a merge. (Avionul ~ cu 1000 de km pe oră.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zb zbo

Cuvinte se termină cu literele: or bor