zborșire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZBORŞÍ, zborşesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine ameninţătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a ţipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-şi înfoia, a-şi zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect şi un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborşit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborşit. – Et. nec. Cf. b o r ş i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBORŞÍRE, zborşiri, s.f. Acţiunea de a (se) zborşi şi rezultatul ei. – V. zborşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZBORŞ//Í ~ésc tranz. 1) (părul sau penele unor animale) A ridica în sus; a face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (fiinţe) A supune unei acţiuni de dezordonare a părului sau a penelor; a zbârli; a ciufuli. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZBORŞ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zbârli. 2) (despre unele alimente) v. A SE BORŞI. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZBORŞÍ, zborşésc, vb. IV. ~ (în loc de *zbârşi < zbâr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)
(Dicţionarul etimologic român)

zborşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zborşésc, imperf. 3 sg. zborşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zborşeáscă; ger. zborşínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zborşíre s. f., g.-d. art. zborşírii; pl. zborşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZBORŞÍ vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răsti, striga, supăra, ţipa, urla, zbiera, zbârli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zb zbo zbor zbors zborsi

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire rsire orsire