zbranca

ZBRÁNCA s.f. art. (Reg.; în expr.) A face zbranca = a da iureş, distrugând, nimicind. A da zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBRÁNCA s.f. art. ~ (Mold.) A da zbranca = a face zob, a distruge, a pustii, a risipi (5). (prob. din izbrăni = a lichida)
(Dicţionarul etimologic român)

sbránca adv. – (În expresia): a de sbranca, a face praf, a pustii, a prăpădi. – Var. zbranca. Probabil de la isbrăni „a lichida”. În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

zbránca s. f. art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)