zbuciumător
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zbuciumătór adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. şi pl. zbuciumătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zbuciumătór adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. şi pl. zbuciumătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)