ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. 1. Refl. A se frământa sufleteşte; a se chinui. 2. Refl. şi tranz. A (se) mişca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violenţă. – Probabil din buciuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumaţi, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniştit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ZBUCIUMÁ zbúcium tranz. (ape) A face să se zbuciume. Furtuna zbuciumă marea. /cf. a buciuma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZBUCIUMÁ mă zbúcium intranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenţă; a se zvârcoli; a se nelinişti; a se îngrijora; a se frământa; a se agita. 2) (despre ape) A se mişca în valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. ~ (din smâc, prin intermediul evoluţiei: smăcina > *sbăcina > *sbucina şi încrucişare formală evidentă cu bucium1 [; sau din lat. bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃)
(Dicţionarul etimologic român)
zbuciumá vb., ind. prez. 1 sg. zbúcium, 3 sg. şi pl. zbúciumă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZBUCIUMÁ vb. 1. v. zvârcoli. 2. a se frământa, a se zbate, a se zvârcoli, (pop.) a se bate, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în aşternut.) 3. v. agita. 4. a se chinui, a se consuma, a se frământa, a se zbate, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fâg.) a se sfărâma. (Nu te mai ~ atâta pentru toate!) 5. a se agita, a se frământa, a se nelinişti, a se zvârcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (Se ~ în mod inutil.) 6. v. strădui.
(Dicţionar de sinonime)
ZBUCIUMÁT adj. 1. v. agitat. 2. agitat, frământat, neastâmpărat, neliniştit, nepotolit. (A dus o viaţă ~.) 3. v. critic. 4. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) zbuciuma ≠ a (se) calma
(Dicţionar de antonime)
A se zbuciuma ≠ a se calma, a se linişti
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumaţi, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniştit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZBUCIUMÁ mă zbúcium intranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenţă; a se zvârcoli; a se nelinişti; a se îngrijora; a se frământa; a se agita. 2) (despre ape) A se mişca în valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. ~ (din smâc, prin intermediul evoluţiei: smăcina > *sbăcina > *sbucina şi încrucişare formală evidentă cu bucium1 [; sau din lat. bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃)
(Dicţionarul etimologic român)
zbuciumá vb., ind. prez. 1 sg. zbúcium, 3 sg. şi pl. zbúciumă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZBUCIUMÁ vb. 1. v. zvârcoli. 2. a se frământa, a se zbate, a se zvârcoli, (pop.) a se bate, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în aşternut.) 3. v. agita. 4. a se chinui, a se consuma, a se frământa, a se zbate, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fâg.) a se sfărâma. (Nu te mai ~ atâta pentru toate!) 5. a se agita, a se frământa, a se nelinişti, a se zvârcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (Se ~ în mod inutil.) 6. v. strădui.
(Dicţionar de sinonime)
ZBUCIUMÁT adj. 1. v. agitat. 2. agitat, frământat, neastâmpărat, neliniştit, nepotolit. (A dus o viaţă ~.) 3. v. critic. 4. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) zbuciuma ≠ a (se) calma
(Dicţionar de antonime)
A se zbuciuma ≠ a se calma, a se linişti
(Dicţionar de antonime)