zbughire

ZBUGHI¹ interj. Cuvânt care indică o săritură peste un obstacol sau fuga bruscă şi neaşteptată dintr-un loc. [Var.: zbúghia interj.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBUGHͲ, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o şterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, şterge-o. – Din zbughi¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBUGHÍRE, zbughiri, s.f. Acţiunea de a zbughi şi rezultatul ei. – V. zbughi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZBUGH//Í ~ésc tranz. : A o ~ a pleca grăbit şi pe neobservate; a o şterge. /Din zbughi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZBUGHI interj. (se foloseşte în timpul unei sărituri peste un obstacol sau a unei fugi pe neaşteptate dintr-un loc). /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZBUGHͲ, zbughésc, vb. IV. Tranz. ~ (din zbeg)
(Dicţionarul etimologic român)

zbughi interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zbughí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbugheáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zbughíre s. f., g.-d. art. zbughírii; pl. zbughíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZBUGHI interj. ţuşti!, (rar) zvâc!, (prin Munt.) tâlvâc!, (Transilv. şi Ban.) tulai! (Iepurele, ~! din tufiş.)
(Dicţionar de sinonime)

ZBUGHÍ vb. (fig.) a o şterge. (A ~t-o imediat de acolo.)
(Dicţionar de sinonime)