zburături dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZBURĂTÚRĂ, zburături, s.f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Aşchie, ţandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mişcare de aruncare; distanţă până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praştie.Zbura + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. şi intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBURĂTÚR//Ă ~i f. 1) Distanţă până la locul de cădere a unui obiect aruncat. 2) Bu-cată mică şi subţire de lemn care sare în momentul cioplirii sau tăierii; aşchie; ţandără. 3) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă în cineva sau în ceva; scurtătură. /a zbura + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, s.f. ~ 2. ~; zbor1. 3. Partea din faţă a tunului.
(Dicţionarul etimologic român)

zburătúră s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zburăturí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zburătureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZBURĂTÚRĂ s. v. aşchie, retevei, scurtă-tură, surcea, surcică, ţandără.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zb zbu zbur zbura zburat

Cuvinte se termină cu literele: ri uri turi aturi raturi