zburare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări şi insecte) A plana şi a se mişca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-şi lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica şi a se menţine în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spaţii mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna. ♢ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-şi zbura creierii = a se sinucide prin împuşcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forţat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puţin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvŏlāre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZBURÁRE, zburări, s.f. (Rar) Acţiunea de a zbura şi rezultatul ei; zbor1. – V. zbura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZBURÁ zbor 1. intranz. 1) (despre păsări şi despre insecte) A se porni în zbor; a-şi lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridi-ca în aer; a decola. 3) (despre păsări şi despre insecte) A se mişca în aer cu ajutorul aripilor; a se afla în zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spaţiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vânt prin aer. 6) (despre proiectile) A se mişca prin aer cu mare viteză. 7) (despre persoane) A călători cu un aparat de zbor. 8) fig. A se mişca foarte repede; a goni. ~ ca gândul. 9) (despre timp) A trece repede şi pe neobservate. 10) (despre zvonuri, veşti etc.) A se răspândi cu repeziciune. 11) (despre gânduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afară dintr-o funcţie sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinţe) A culca la pământ; a prăvăli; a doborî. ♢ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-şi) ~ creierii a (se sin)ucide cu o armă de foc. /<lat. exvolare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

când o zbura porcul expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

zburá vb., ind. prez. 1 sg. zbor, 3 sg. şi pl. zboáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zburáre s. f., g.-d. art. zburării; pl. zburări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZBURÁ vb. 1. a plana, a pluti. (O hârtie luată de vânt ~ în văzduh.) 2. a trece. (Berzele ~ în stoluri spre Africa.) 3. v. naviga. 4. a merge. (Avionul ~ cu 1000 de km pe oră.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zb zbu zbur zbura zburar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare burare