ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări şi insecte) A plana şi a se mişca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-şi lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica şi a se menţine în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spaţii mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna. ♢ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-şi zbura creierii = a se sinucide prin împuşcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forţat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puţin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvŏlāre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZBURÁT, -Ă, zburaţi, -te, adj. 1. Împrăştiat, risipit, spulberat (de vânt). 2. Fig. (Rar; despre timp) Care s-a dus, a trecut. 3. (Pop.; în sintagma) Brânză zburată = brânză făcută din lapte fiert, la care se adaugă zer, cheag sau cuib de lapte acru. V. zbura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ZBURÁ zbor 1. intranz. 1) (despre păsări şi despre insecte) A se porni în zbor; a-şi lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridi-ca în aer; a decola. 3) (despre păsări şi despre insecte) A se mişca în aer cu ajutorul aripilor; a se afla în zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spaţiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vânt prin aer. 6) (despre proiectile) A se mişca prin aer cu mare viteză. 7) (despre persoane) A călători cu un aparat de zbor. 8) fig. A se mişca foarte repede; a goni. ~ ca gândul. 9) (despre timp) A trece repede şi pe neobservate. 10) (despre zvonuri, veşti etc.) A se răspândi cu repeziciune. 11) (despre gânduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afară dintr-o funcţie sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinţe) A culca la pământ; a prăvăli; a doborî. ♢ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-şi) ~ creierii a (se sin)ucide cu o armă de foc. /<lat. exvolare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZBURÁT, ZBURÁTĂ, zburaţi, zburáte, adj. ~ 3. Brânză zburată = ~ (din it. (cacio) sburrato < burro = unt – cf. alt împrum. din it.: caşcaval; sau din zbura (fără explicaţie semantică); sau în relaţie cu boare sau abur)
(Dicţionarul etimologic român)
sburát (zburátă), adj. – Se spune despre o varietate de brînză sau de jintiţă făcută din lapte degresat. It. (cacio) sburrato, de la burro „unt”. Traseul împrumutului este greu de determinat; dar nu este singurul ex. de cuvînt pastoral împrumutat din it., cf. caşcaval. După Tiktin şi Candrea, de la a sbura a cărui der. ar cere o explicaţie semantică; după Spitzer, Dacor., III, 655, legat de boare sau abur.
(Dicţionarul etimologic român)
când o zbura porcul expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
zburá vb., ind. prez. 1 sg. zbor, 3 sg. şi pl. zboáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZBURÁ vb. 1. a plana, a pluti. (O hârtie luată de vânt ~ în văzduh.) 2. a trece. (Berzele ~ în stoluri spre Africa.) 3. v. naviga. 4. a merge. (Avionul ~ cu 1000 de km pe oră.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZBURÁT, -Ă, zburaţi, -te, adj. 1. Împrăştiat, risipit, spulberat (de vânt). 2. Fig. (Rar; despre timp) Care s-a dus, a trecut. 3. (Pop.; în sintagma) Brânză zburată = brânză făcută din lapte fiert, la care se adaugă zer, cheag sau cuib de lapte acru. V. zbura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZBURÁT, ZBURÁTĂ, zburaţi, zburáte, adj. ~ 3. Brânză zburată = ~ (din it. (cacio) sburrato < burro = unt – cf. alt împrum. din it.: caşcaval; sau din zbura (fără explicaţie semantică); sau în relaţie cu boare sau abur)
(Dicţionarul etimologic român)
sburát (zburátă), adj. – Se spune despre o varietate de brînză sau de jintiţă făcută din lapte degresat. It. (cacio) sburrato, de la burro „unt”. Traseul împrumutului este greu de determinat; dar nu este singurul ex. de cuvînt pastoral împrumutat din it., cf. caşcaval. După Tiktin şi Candrea, de la a sbura a cărui der. ar cere o explicaţie semantică; după Spitzer, Dacor., III, 655, legat de boare sau abur.
(Dicţionarul etimologic român)
când o zbura porcul expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
zburá vb., ind. prez. 1 sg. zbor, 3 sg. şi pl. zboáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZBURÁ vb. 1. a plana, a pluti. (O hârtie luată de vânt ~ în văzduh.) 2. a trece. (Berzele ~ în stoluri spre Africa.) 3. v. naviga. 4. a merge. (Avionul ~ cu 1000 de km pe oră.)
(Dicţionar de sinonime)