zburătui

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbuşească. – Din zbura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

zburătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zburătuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: zb zbu zbur zbura zburat

Cuvinte se termină cu literele: ui tui atui ratui uratui