zdohnitură

ZDOHNITÚRĂ, zdohnitúri, s.f. (Reg.) 1. Animal mort; mortăciune; leş; hoit; stârv. 2. (Fig., depr.) Fiinţă extrem de slabă, lipsită cu totul de vlagă.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZDOHNITÚR//Ă ~i f. reg. 1) Animal mort; mortăciune; leş; hoit; stârv. 2) fig. depr. Fiinţă extrem de slabă, lipsită cu totul de vlagă.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)