zdrăngănit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă şi metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocneşte de ceva sau este lovit cu ceva. ♢ Tranz. Zdrăngăneşte cheile. 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. şi: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZDRĂNGĂNÍT s.n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s.n.] – V. zdrăngăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZDRĂNGĂN//Í ~ésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zornăi; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. 1) (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zăngăni; a zurui. El zdrăngăneşte cheile. 2) fam. (melodii) A cânta fără pricepere (la un instrument muzical cu coarde). /zdrang + suf. ~ăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZDRĂNGĂNÍT ~uri n. 1) v. A ZDRĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zuruit. /a zdrăngăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zdrăngăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zdrăngănésc, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zdrăngăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zdrăngănít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZDRĂNGĂNÍ vb. 1. v. zăngăni. 2. (rar) a zgândări, (reg.) a drângăni. (~ coardele chitarei.)
(Dicţionar de sinonime)

ZDRĂNGĂNÍT s. v. zdrăngănitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zd zdr zdra zdran zdrang

Cuvinte se termină cu literele: it nit anit ganit nganit