ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) răni uşor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZDRELÍRE, zdreliri, s.f. Acţiunea de a (se) zdreli şi rezultatul ei. – V. zdreli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ZDREL//Í ~ésc tranz. A face să se zdrelească; a juli. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZDREL//Í mă ~ésc intranz. A se răni uşor, superficial; a se juli; a se jupui. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZDRELÍ, zdrelésc, vb. IV. ~ (din zdreanţă, cu o atenuare a sensului)
(Dicţionarul etimologic român)
zdrelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zdreleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZDRELÍ vb. v. juli.
(Dicţionar de sinonime)
ZDRELÍRE s. v. julire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZDRELÍRE, zdreliri, s.f. Acţiunea de a (se) zdreli şi rezultatul ei. – V. zdreli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZDREL//Í mă ~ésc intranz. A se răni uşor, superficial; a se juli; a se jupui. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZDRELÍ, zdrelésc, vb. IV. ~ (din zdreanţă, cu o atenuare a sensului)
(Dicţionarul etimologic român)
zdrelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zdreleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZDRELÍ vb. v. juli.
(Dicţionar de sinonime)
ZDRELÍRE s. v. julire.
(Dicţionar de sinonime)