zdrențuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZDRENŢUÍ, zdrenţuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâşia; a se preface în zdrenţe. ♢ Tranz. I-a zdrenţuit haina. [Var.: trenţuí vb. IV] – Zdreanţă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZDRENŢUÍT, -Ă, zdrenţuiţi, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrenţe; rupt, sfâşiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrenţe; zdrenţăros. – V. zdrenţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ZDRENŢU//Í pers. 3 se ~iéşte intranz. (despre haine, cărţi etc.) A se preface în zdrenţe; a se rupe în bucăţi (prin uzare); a se ferfeniţi. /zdreanţă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zdrenţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zdrenţuiésc, imperf. 3 sg. zdrenţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zdrenţuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZDRENŢUÍ vb. 1. v. sfâşia. 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfâşia, a (se) uza, (pop. şi fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. (Ţi s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniţi, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfâşia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)
(Dicţionar de sinonime)

ZDRENŢUÍT adj. 1. v. sfâşiat. 2. găurit, jerpelit, hărtănit, rupt, sfâşiat, uzat, zdrenţăros, (pop.) zdrenţos. (Un cerşetor cu haine ~.) 3. jerpelit, peticit, rupt, zdrenţăros, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 4. v. zdrenţăros. 5. ferfeniţit, hărtănit, rupt, sfâşiat, zdrenţăros, (pop. şi fam.) ferfeniţos. (O carte ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zd zdr zdre zdren zdrent

Cuvinte se termină cu literele: it uit tuit ntuit entuit