zebră

ZÉBRĂ, zebre, s.f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise şi închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÉBR//Ă ~e f. 1) Cal sălbatic african, având corpul acoperit cu păr de culoare albă, vărgat cu dungi negre sau brune. 2) Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. /<fr. zébre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZÉBRĂ s.f. 1. Mamifer sălbatic înrudit cu calul, având corpul acoperit cu păr gălbui şi vărgat cu dungi negre sau brune. 2. Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din linii albe continue paralele cu axa acesteia. [< fr. zèbre, cf. port. zebra].
(Dicţionar de neologisme)

ZÉBRĂ s.f. 1. Mamifer african erbivor, imparicopitat, înrudit cu calul, cu păr gălbui şi vărgat cu dungi negre sau brune. 2. Mic peşte de recif şi de acvariu, foarte vioi, cu multă mobilitate, cu dungi de un albastru metalic strălucitor pe fond argintiu sau, la mascul, auriu, originar din India. 3. Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni prin dungi paralele vopsite. (din fr. zèbre)
(Marele dicţionar de neologisme)

ZEBRÁ, zebréz, vb. I. Tranz. A vărga. (din fr. zébrer) [morf. DOOM]
(Marele dicţionar de neologisme)

zébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. zébrei; pl. zébre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zebrá vb. ind. prez. 3 sg. zebreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)