zeciuire

ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-şi însuşi o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamităţi naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZECIUÍRE, zeciuiri, s.f. (Înv.) Acţiunea de a zeciui şi rezultatul ei; zeciuit¹; dijmuire. – V. zeciui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZECIU//Í ~iésc tranz. 1) înv. (ţărani) A face să dea zeciuială; a dijmui. 2) fam. (bunuri străine) A-şi însuşi în mod abuziv în baza unei situaţii privilegiate; a dijmui. 3) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în masă; a cosi; a decima. /zece + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zeciuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zeciuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zeciuíre s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZECIUÍ vb. v. decima, dijmui.
(Dicţionar de sinonime)

ZECIUÍRE s. v. dijmuială, dijmuire, dijmuit.
(Dicţionar de sinonime)