zefir dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZEFÍR, (1) zefiri, s.m., (2) zefiruri, s.n. 1. Vânt lin, călduţ, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S.n. Ţesătură uşoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecţionează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această ţesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZEFÍR1 ~i m. Vânt uşor de primăvară. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZEFÍR2 ~uri n. 1) Pânză fină de bumbac, din care se confecţionează în special obiectele de lenjerie. 2) la pl. Varietăţi de astfel de ţesătură. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zefír (-ri), s.m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, şi înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος.
(Dicţionarul etimologic român)

ZEFÍR s.n. Ţesătură uşoară de bumbac, întrebuinţată la confecţionarea cămăşilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].
(Dicţionar de neologisme)

ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduţ, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].
(Dicţionar de neologisme)

ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduţ, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. ţesătură uşoară de bumbac, pentru cămăşi, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)
(Marele dicţionar de neologisme)

zefír (ţesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zefír (vânt) s. m., pl. zefíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZEFÍR s. (MET.) adiere, boare, (rar) aură. (~ul mişcă uşor frunzele.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ze zef zefi

Cuvinte se termină cu literele: ir fir efir