zeificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZEIFICÁRE, zeificări, s.f. Acţiunea de a zeifica; deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. 2. (Persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiraţie exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. [Sil. ze-i-]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ZEIFICÁ zeífic tranz. 1) (persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiraţie exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (fiinţe) A trece în rândul zeităţilor; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZEIFICÁ vb. tr. a deifica. (după deifica)
(Marele dicţionar de neologisme)

zeificá vb. índ. prez. 1 sg. zeífic, 3 sg. şi pl. zeífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zeificáre s. f. (sil. ze-i-), g.-d. art. zeificării, pl. zeificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZEIFICÁ vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)
(Dicţionar de sinonime)

ZEIFICÁRE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumne-zeire. (~ unui muritor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ze zei zeif zeifi zeific

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare