zel dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZEL s.n. Râvnă, sârguinţă, ardoare. ♢ Expr Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acţiuni, sârguinţă exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZEL, zéluri, s.n. ~
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZEL ~uri n. Străduinţă deosebită (într-o acţiune); râvnă. ♢ Exces de ~ sârguinţă exagerată (şi inutilă). /<fr. zele, lat. zelus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zel (-luri), s.n. – Rîvnă. – Mr. zil. Fr. zèle, din gr. ζῆλος. Dublet al lui zilos, s.n. (zel) direct din ngr., sec. XIX, înv. – Der. zelator, s.m. (apărător), fin fr. zélateur; zelos, adj. (plin de zel), cu suf. -os; zulie, s.f. (gelozie), din ngr. ζουλία (Graur, BL, IV, 119), var. de la ζηλία (Gáldi 265), înv.; zuliar, adj., din ngr. ζουλίαρης; zulipsi, vb., din ngr. ζηλεύω, viitor ζηλέφω. Cf. gelos, zulă.
(Dicţionarul etimologic român)

ZEL s.n. Râvnă, sârguinţă; ardoare. ♢ Exces de zel = sârguinţă exagerată. [< fr. zèle, lat. zelus, gr. zelos].
(Dicţionar de neologisme)

ZEL s. n. râvnă, sârguinţă; ardoare. o exces de ~ = sârguinţă exagerată. (< fr. zèle, lat. zelus)
(Marele dicţionar de neologisme)

zel s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZEL s. 1. v. perseverenţă. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, râvnă, sârguinţă, străduinţă, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduinţă, osârduire, osârduitură, protimie. (Lucra cu ~.) 4. v. bunăvoinţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ze

Cuvinte se termină cu literele: el